Agro HCR Service, Dudestii Noi

Mirajul Occidentului, o conjunctură favorabilă

Povestea sa merită însă întreaga noastră consideraţie, căci, în pofida faptului că a avut şansa să se stabilească în străinătate, a ales să se întoarcă în România, unde a pornit propria sa afacere în domeniul agricol. Asta se întâmpla prin 2002, după ce petrecuse şase ani în Austria. Acolo, de altfel, a şi descoperit plăcerea de a lucra pământul. „S-a îmbolnăvit iremediabil de acest virus”, cum îi place lui să afirme. Astăzi, Cornel Hetea lucrează 600 de hectare, din care aproape jumătate sunt prorpietatea sa, restul fiind luate în arendă.

Clujean la origine, acesta a ajuns în Dudeştii Noi (judeţul Timiş) în 1977, când familia sa a decis să plece în Banat pentru a câştiga ceva bani ca să-şi termine casa, dar nu s-a mai întors în Ardeal, decât în vizită. De profesie electomecanic, a lucrat 12 ani la fosta Întreprindere de Prelucrare a Lemnului din Timişoara, iar după Revoluţie, în 1996, s-a ivit acea ocazie să lucreze în Austria. Primise invitaţia să participe la un schimb de experienţă cu specializare în domeniul agricol. Iniţial pentru o perioadă de şase luni, dar până la urmă a stat şase ani. Tot în Austria l-a cunoscut şi pe Karl Mauch, proprietarul Tehnodiesel, cu care a legat o relaţie de prietenie. Împreună au demarat şi o afacere, organizând transporturi de maşini şi utilaje agricole în România, unde la vremea respectivă era mare nevoie de tehnică mecanizată. Ulterior s-a apucat de prestări servicii, investind în paralel în achiziţia de terenuri agricole. „Suntem puţin dezavantajaţi de faptul că am început agricultura mai târziu şi din cauza aceasta terenurile nu sunt bine comasate. Cea mai mare suprafaţă compactă este de 70 de hectare. În rest, lucrăm şi sole mici, de 2 hectare”, ne explica el.

Rapiţa – cultura cea mai bănoasă

Deşi nu se consideră a fi un specialist, Cornel Hetea se declară mulţumit de producţiile obţinute anul acesta. A scos o medie de peste 6 tone la grâu, 5,5 tone la orz şi ceva mai mult de 8 tone la porumb. Doar la floarea-soarelui recolta a fost ceva mai modestă, sub 3 tone. „Ori nu am făcut cea mai bună alegere în ceea ce priveşte sămânţa, ori condiţiile pedoclimatice nu au fost favorabile acestei culturi. Mizăm de câţiva ani şi pe cultura de soia şi lucernă. La soia am fost pe minus în anul agricol 2016-2017, dar sezonul acesta a fost unul de succes pentru că am recoltat peste 3.500 kg la hectar”, afirmă bănăţeanul adoptat. Şi chiar dacă, cel puţin pentru sezonul recent încheiat, rapiţa pare a fi cea mai profitabilă cultură (cu o producţie medie de peste 3,5 tone la hectar, valorificată cu 1,5 lei/kg), tot floarea îi este cea mai dragă. „E destul de profitabilă şi foarte căutată după recoltare. În plus, este o bună premergătoare pentru aproape orice cultură, fiind deosebit de importantă în sistemul de rotaţie al culturilor. Trebuie însă să ţinem cont de faptul că floarea-soarelui este o mare consumatoare de azot şi din această cauză e nevoie de cel puţin trei ani între culturi. Practic, o dată la patru ani semănăm floare pe aceeaşi parcelă”, ne-a asigurat fermierul de 55 de ani. Din ce a recoltat anul acesta mai are pe stoc circa 300 tone de floarea-soarelui, 400 tone de porumb şi o sută tone de soia. Orzul l-a dat tot la un preţ destul de bun – 62 de bani kilogramul. Cu grâul a cam dat-o în bară. A vândut o bună parte la recoltare cu 63 de bani/kg, iar trei săptămâni mai târziu preţul crescuse cu 10 bani. „Cred că a apărut această anomalie din cauza secetei din vestul Europei, care probabil a condus la un deficit pe piaţa cerealelor. Dacă luăm în calcul 500 de tone la 10 bani kilogramul pierderea e semnificativă! Din păcate noi fermierii nu putem anticipa aceste fluctuaţii ca să reacţionăm într-un fel sau altul, să ne protejăm investiţiile”, susţine el. Din recolta de porumb încă nu a dat nimic. I s-a oferit 54 bani/kg, dar nu se grăbeşte să vândă.

Un an cu multe presiuni în câmp

Planul de culturi pentru sezonul 2018-2019 a fost dat puţin peste cap din cauza excesului de precipitaţii urmat de seceta din vară, care au afectat structura solului. „Terenul s-a tasat foarte tare şi întâmpinăm mari probleme în a-l prelucra. Ne-am propus să înfiinţăm în această toamnă 140 de hectare cu orz şi aproximativ 260 de hectare cu grâu. Dar până la ora actuală am semănat 60 de hectare cu rapiţă, care a şi răsărit în proporţie de 10 la sută”, constata Cornel Hetea. La grâu, cea mai mare pondere în cultură o are soiul Illico, creaţia companiei Syngenta. Un soi nearistat, semitimpuriu, care se pretează a fi cultivat în zona aceasta a Câmpiei de Vest, cu producţii constante şi destul de bune. Dar a cultivat şi soiul Alex de la SCDA Lovrin, un grâu furajer. Pe de altă parte, la porumb mizează în special pe hibrizi KWS, care, spune el, chiar şi în anii secetoşi asigură producţii mulţumitoare. Cultivă însă şi Pioneer. În ceea ce priveşte cultura de floarea-soarelui, hibridul Neoma, de la Syngenta, este vedeta la el în fermă.

„Anul acesta am simţit o presiune mare din partea buruienilor. Efectiv, după fiecare ploaie trebuia să mergem în câmp să vedem ce plante au mai răsărit şi să elaborăm un plan de combatere. O altă problemă destul de mare cu care ne confruntăm o reprezintă invazia mistreţilor. An de an ne sunt distruse culturile, în special cele de porumb şi floarea-soarelui. Se înmulţesc destul de repede şi sunt tot mai greu de controlat. Profită de faptul că există suficientă mâncare pe terenurile agricole şi cu greu poţi scăpa de ei. Răţişoara porumbului ne dă şi ea destule bătăi de cap”, o dovadă în plus că încă este nevoie de acele mult hulite substanţe pe bază de neonicotinoide, pentru care ne condamnă întreaga Europă.

Loial brandului Massey Ferguson

Aproape tot ce a câştigat până acum a reinvestit, fie în achiziţia de terenuri agricole, fie în noi utilaje. Despre colaborarea cu Tehnodiesel are numai cuvinte de laudă. „Trebuie să mulţumesc până la adânci bătrâneţi acestei companii, în special domnului Karl Mauch, pentru că datorită lui ne-am dezvoltat în toţi aceşti ani. Despre tractoarele Massey Ferguson nu pot să vă spun decât că sunt foarte mulţumit. Avem în dotare cinci astfel de tractoare, dintre care două de 280 CP, toate achiziţionate de la Tehnodiesel”, afirmă administratorul societăţii Agro HCR. Singura sa grijă o reprezintă competiţia cu străinii. „Nu vreau să par naţionalist, dar pentru mine ca fermier cea mai mare provocare o reprezintă concurenţa neloială din partea străinilor în ceea ce priveşte achiziţia de terenuri, accesarea de credite şi la dobânzile pe care noi românii nu le avem la dispoziţie. De la an la an, cresc şi salariile. Noi încercăm să ne fidelizăm angajaţii, să-i stimulăm să rămână alături de noi, cu toate că uneori facem eforturi foarte mari. Şi aşa ne confruntăm cu o mare lipsă de forţă de muncă, deoarece foarte mulţi preferă să lucreze în Timişoara. Avem şase angajaţi în prezent, fără a lua în calcul membrii familiei”. Soţia, Rodica, se ocupă de documentaţia APIA şi cu contabilitatea primară, iar fiica sa, Denisa, de 22 de ani, se pregăteşte să devină inginer agronom. Este studentă în ultimul an la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului şi mai mult ca sigur va prelua o parte din sarcinile tatălui său după absolvire. Şi aşa este destul de implicată în activităţile din fermă. Conduce tactorul de la 13 ani şi în general este responsabilă de pregătirea soluţiilor pentru tratamente, dar se ocupă şi de avize, facturi şi aprovizionarea cu piese. Fiecare îşi are rolul său bine stabilit în această autentică afacere de familie, acesta fiind, probabil, şi secretul continuităţii într-un domeniu care tinde să devină din ce în ce mai competitiv.

“Omul muncitor e ca pomul roditor“, credem că acest citat îl caracterizează pe dl. Cornel. Ii dorim spor la muncă! #Tehnodiesel